de pasti… si nu numai…

Am crescut într-o familie în care mesele servite împreună erau nelipsite. Ne-am spus unul altuia ce gândim, ce simţim şi cum o ducem – în jurul mesei. Am format la rândul meu o familie în care mesele servite împreună sunt nelipsite. Ne spunem unul altuia ce gândim, ce simţim şi cum o ducem – în jurul mesei. Da. Sunt o mâncăcioasă. Din două motive cât se poate de legitime: senzorialul şi socialul. Greu de spus care din cele două cântăresc mai mult în cazul meu. Dar… Cu nici o altă ocazie nu se râde aşa de bine. Cu nici o altă ocazie nu se interacţionează aşa de profund. Nu există mediatori. Nu există distractori. Ne privim doar. Ne vorbim doar. Creăm amintiri doar…

De sărbători, mesele în familie sunt cu atât mai acătării cu cât adulţii sunt în concediu şi copiii sunt în vacanţă. Te poţi detaşa niţel de cele mundane. Te poţi apleca niţel asupra celor profunde. Singurul inconvenient: oboseala. Pentru a evita oboseala inerentă, am decis ca anul ăsta să fac minimul necesar. Dar s-a făcut cum s-a făcut că am gătit şi am decorat mai mult decât îmi propusesem. Dar categoric mai puţin decât obişnuiesc s-o fac cu asemenea ocazii. Am vopsit ouă (pentru detalii, click aici). Am sorbit supă stracciatella cu spanac (pentru reţetă, aici). Am mâncat cotlet de porc cu gem de roşii şi mentă (pentru reţetă, aici). Am devorat tort de morcovi infuzat cu lapte de cocos (reţeta, în curând). Ne-am înfruptat. Ne-am bucurat. Împreună.