Voi începe cu un sfânt disclosure. În opt ani de convieţuit cu al meu adorat soţ, am ignorat în tandem dar cu desăvârşire existenţa acestei aşa zise sărbători: Carnavalescul Sf Valentin. Pare-se că s-au format două tabere. Una vehementă contra sărbătorit. Alta vehementă pro sărbătorit. S-o abolim? Sau s-o instaurăm? That is the question.

Argumente-le mele contra

Decizia de a nu sărbători Sf Valentin este perfect legitimă. Dar nu te înverşuna for the wrong reasons. Chiar contează faptul că biserica consideră Sf Valentin ca fiind o sărbătoare păgână, blamându-i implicit pe cei care decid s-o sărbătorească?

  • Sf Valentin este simbolul globalizării: Am o problemă cu faptul că ingurgităm tot ce e de import, inclusiv Sf Valentin – cu toate aberaţiile pe care le presupune şi pe care le implică. De ce trebuie să iubim americăneşte? De ce nu putem iubi româneşte?
  • Sf Valentin este culmea ritualisticii: Am o problemă cu faptul că există un script ce se cere a fi respectat de Sf Valentin. De ce am accepta proceduralizarea felului în care iubim?
  • Sf Valentin este esenţa mercantilismului: Pentru că Sf Valentin a luat amploare nu pentru că oamenii sunt tot şi tot mai înamoraţi, nu pentru că oamenii sunt tot şi tot mai recunoscători. Ci pentru că unii şi alţii au realizat că se pot face muuulţi bani punând presiune pe cupluri să cumpere varii chestii pentru a-şi dovedii iubirea ce şi-o poartă. Am o problemă cu faptul că Sf Valentin nu este o sărbătoare organică. Am o problemă cu faptul că Sf Valentin este o sărbătoare artefact.
  • Sf Valentin este o mare făcătură sentimentală. Şi nu pentru că sunt mulţi cei care îşi propun în mod deliberat să mimeze că sunt parte a cuplului perfect. Ci pentru că sunt mulţi cei care sunt subjugaţi, cu sau fără ştiinţa lor, de portretul robot al cuplului perfect impus de societate. Nimic mai aberant.

Argumente-le mele pro

Decizia de a sărbători Sf Valentin este perfect legitimă. Dar nu te strădui for the wrong reasons. Chiar contează faptul că toţi prietenii şi colegii tăi o sărbătoresc, considerându-te parte a unui cuplu damnat din moment ce ai decis să nu o sărbătoreşti?

  • O fi Sf Valentin simbolul globalizării, dar nu te opreşte nimeni să opui rezistenţă. Fie sărbătorind Dragobetele. Fie redând auntenticitate Sf Valentin.
  • O fi Sf Valentin culmea ritualisticii, dar nu te opreşte nimeni să opui rezistenţă. Fie ignorând reţeta care îţi este impusă. Fie adaptând reţeta care îţi este impusă.
  • O fi Sf Valentin esenţa mercantilismului, dar nu te opreşte nimeni să opui rezistenţă. Evită chestiile store bought. Done deal.
  • O fi Sf Valentin o mare făcătură sentimentală. Dar dacă te-ai distanţa niţel? Dacă în loc de a considera această sărbătoare o obligaţie, ai considera-o o oportunitate? De ce ai rata o ocazie de a-ţi arăta afecţiunea şi aprecierea?
  • Cu siguranţă faptul că sunt ahtiată după exploatarea timpului şi crearea de amintiri, contribuie la acest argument. Dar zilele zboară. Şi după ele săptămânile. Şi după ele lunile. Şi după ele anii. Şi suntem compleşiţi de deadline-uri. Şi suntem copleşiţi de milestone-uri. Şi uităm. Uităm cât de norocoşi suntem că în cursa către moarte nu suntem singuri. Uităm să îi arătăm celuilalt că ştim cât de norocoşi suntem că în cursa către moarte nu suntem singuri. Şi da, Sf Valentin este cât se poate de mercantil. Dar poate fi un reminder şi un impuls pentru a reflecta timp de două secunde şi pentru a arăta afecţiune timp de o zi, în mod non-mercantil. Evită mulţimile. Evită magazinele. Make it your own.
  • Cu siguranţă faptul că sunt ahtiată după stimularea simţurilor, contribuie la acest argument. Dar sunt nenumărate activităţi sau succesiune de activităţi care pot stimula toate simţurile.

Sf Valentin in lumina globalizarii

Globalizarea este rezultatul unui set de inter-conexiuni şi inter-dependenţe. Între state. Între continente. Între culturi. Are beneficii de necontestat. Dar şi costuri pe măsură. În contextul globalizării, are loc o discuţie cât se poate de interesantă între antropologi şi sociologi: ce semnificaţii şi ce consecinţe are faptul că tot mai mulţi chinezi sărbătoresc Crăciunul? Unii etichetează procesul ca fiind invazie culturală. Este? Anticipaţi deja direcţia argumentării? Care este diferenţa între ei sărbătorind Crăciunul şi noi sărbătorind Sf Valentin? Identitatea niciunei culturi nu este statică, imperturbabilă de factorii externi. Aşa cum identitatea niciunei culturi nu este pierdută peste noapte, ameninţată de factorii externi. Acestea fiind spuse, merită reflectat asupra modului absolut nediscriminativ în care adoptăm tot soiul de obiceiuri, atitudini şi comportamente de import.

Reversul? Dragobetele! Reversul? Un Sf Valentin scos din tiparele americane! Do it Romanian Style! Sau şi mai bine: Do it Aubergine Style!

Sf Valentin in lumina ritualisticii

Ritualistica îşi are rolul ei în vieţile noastre. Dar poate drena de conţinut o zi precum cea dedicată cuplurilor.

Da, găsesc ca fiind stereotipic ieşitul la restaurant. Pentru că presiunea este ca restaurantul să fie de fiţe. Altfel nu-ţi iubeşti partenera. Pentru că presiunea este ca manichiura să fie făcută, rochia să fie focoasă, iar lenjeria să fie sumară. Altfel nu-ţi iubeşti partenerul. Pentru că într-o asemenea zi şi într-un asemenea restaurant, e plin de cupluri dornice să-şi manifeste afecţiunea in plain sight. Ceea ce duce la presiunea de a-ţi manifesta şi tu la modul languros afecţiunea. Altfel nu-ţi iubeşti partenerul. Really?

Da, găsesc ca fiind stereotipic faptul că el este cel care lansează invitaţia, cel care face rezervarea, cel care plăteşte. De ce ea joacă un rol pasiv? De ce ea trebuie să fie surprinsă? De ce ea trebuie să fie răsfăţată? Doamnelor, au şi partenerii noştri nevoile şi preferinţele lor. Acţionaţi în consecinţă. Acţionaţi şi altfel decât prin manichiura, rochia şi lenjeria mai sus menţionate.

Reversul? Spontaneitate! Reversul? Reciprocitate!

Sf Valentin in lumina mercantilismului

Studiile arată faptul că, pe durata acestei sărbători, unora le creşte nivelul de încredere în sine, altora le scade nivelul de încredere în sine. Sursa variabilităţii? Măsura în care expectanţele le sunt satisfăcute. Ţi-a luat cadou? Ţi-a luat cadoul potrivit? Problema mea este că expectanţele astea nu sunt rezultatul profilului celor doi, nu sunt rezultatul experienţelor celor doi, ci rezultatul tumultului de filme siropoase, reclame siropoase, campanii de marketing eficiente. Din ce alt motiv ai oferi ursuleţi care îmbrăţişează inimioare, baloane în formă de inimă, ciocolată în formă de inimă sau felicitări cu texte predefinite? Cine sunt femeile care aşa ceva îşi doresc? Femeile care au interiorizat stereotipurile promovate de aceleaşi filme siropoase, aceleaşi reclame siropoase, aceleaşi campanii de marketing. Femeile care în termenii ăştia îşi definesc afecţiunea. Nu e trist?

Cadourile pot fi dăruite teleologic (din dorinţa de a atinge un obiectiv, gest pur strategic) sau agapic (din dorinţa de a exprima un sentiment, gest pur altruistic). Asumţia mea este că mare parte din cadourile oferite de Sf Valentin sunt oferite teleologic. Din cauza presiunii de a nu dezamăgi. Din cauza presiunii de a nu dezamăgi fantasmele create de industria producătoare de ursuleţi, baloane, ciocolată şi felicitări. Nu e trist?

Da. Găsesc ca fiind stereotipic oferitul chestiilor mai sus numite. Domnilor, pentru femeile care contează, nu este important câţi bani aţi cheltuit, ci cât timp aţi investit.

Da. Găsesc ca fiind stereotipic faptul că el este cel care trebuie să ofere toate aceste atenţii. Doamnelor, uitaţi de condiţionările privitoare la gender roles. Nu aşteptaţi să vi se ofere. Ciocolată vă puteţi cumpăra şi singure. Dar amintiri în doi nu vă puteţi crea singure. Contribuiţi…

Reversul? Personalizare! Reversul? Reciprocitate!

Sf Valentin in lumina sentimentalismului

Da. Găsesc ca fiind excesiv de zaharisită avalanşa de inimi. De inimi roz. De inimi roz cu fundiţe. De inimi roz cu fundiţe parfumate. Unde este autenticitatea unui cadou fabricat în masă, pe meleaguri îndepărtate? Unde este autenticitatea unui cadou pe care ajungi să-l consideri potrivit ca urmare a asaltului ecranelor tv, vitrinelor, standurilor? Domnilor, pentru femeile care contează, sentimente sincere dar exprimate stângaci valorizează mai mult decât sentimente exprimate impecabil dar fabricate. Romantismul autentic nu duce la hiperglicemie.

Reversul? Gesturi simple, mărunte, simţite – nu replicate. Reţetele şi şabloanele nu sunt romantice. Reţetele şi şabloanele sunt facile.

O provocare a la aubergine

Nu eşti într-o relaţie în momentul de faţă? Te simţi left out? Nu permite stereotipurile altora să îţi definească ziua. Există cineva care contează pentru tine? Părinte? Prieten? Coleg? Spune-i. Arată-i. Există multiple moduri de a iubi. Şi nu toate implică sex.

Eşti o ea by the book? Te aştepţi ca el să performeze? Să te surprindă cu gesturi tandre? Să te copleşească cu cadouri faine? Dacă pentru voi este lipsită de sens, te provoc să-i propui să ignoraţi împreună sărbătoarea asta. Dacă pentru el este lipsită de sens dar pentru tine contează, te provoc să-l surprinzi tu pe el şi să-l cruţi de toată tevatura asta.

Eşti un el by the book? Te simţi presat să surprinzi dar deteşti fiecare secundă petrecută plănuind surpriza? Te provoc să împărtăşeşti cu partenera faptul că ţi-e silă de manifestările tipice acestei sărbători. Vrei să surprinzi cu daruri, dar nu găseşti nimic rezonabil? Te provoc să nu apelezi la scurtături mercantile. Go for home-made. Go for hand-made. Vrei să surprinzi dar nu cu daruri? Te provoc să gândeşti în termeni de experienţe. Căci experienţele de azi sunt amintirile de mâine.

Vă provoc aşadar să sărbătoriţi în stil autentic, aubergine.

P.-S. Când spun el, fac referire la genul el, nu la sexul el. Când spun ea, fac referire la genul ea, nu la sexul ea. Cred că Sf Valentin ar trebui să fie o sărbătoare inclusivă, a tuturor celor care iubesc. Fie că eşti singur. Fie că nu. Fie că eşti atras de sexul opus. Fie că nu.